Știu că n-am să mă fac auzit

Știu că n-am să mă fac auzit, dar scriu aceste fraze ca să am măcar conștiința împăcată că am încercat să mă fac auzit.

Știu că n-am să mă fac auzit

Pe vremea lui Ceaușescu un activist al PCR i-a cerut unui sculptor să-l reprezinte pe Eminescu tuns (fiindcă tinerilor li se interzicea să poarte plete).Am fost atunci inspirat și i-am explicat activistului că asta ar reprezenta un afront adus lui Marx, și el… netuns. Argumentul meu a avut efect. Astăzi nu știu cu ce l-am […]

Telescopul de Alex Ştefănescu

I-am făcut semne disperate, am agitat și-o batistă, L-am amenințat că n-o să mai cred că există,

Telescopul de Alex Ştefănescu

Mi-am instalat un telescop german pe terasă (Singurul loc metafizic din casă) Și noaptea mă uit la craterele de pe Lună Și la sateliții lui Jupiter, cum se despart și se-adună. Număr cu nesaț stelele din imensul nimic, Universul fără margini e în degetul meu mic. Aseară, rotind lent telescopul, am prins în obiectiv Un […]

Complimente literare

Este însuși Ștefănescu Iubitor de Eminescu, Studentul lui Manolescu Și e bun ca vinul vechi.

Complimente literare

OF, DANIEL! Știind că mâine, 19 februarie, e ziua lui Daniel Cristea-Enache, singurul critic literar din România care scrie mai bine decât mine, i-am compus o poezie sărbătorească, din dragoste și admirație, dar și din dorința secretă de a-i demonstra că la poezie sunt mai bun decât el. Am postat-o și tocmai mă pregăteam să […]

Ca în Caragiale

RADU VANCU. Așa e, Mircea. Partea ceva mai proastă e că, deocamdată, scriitorul nu-și poate vedea liniștit de treabă acasă câtă vreme cetățeanul care-i găzduiește eul creator e la protest...

Ca în Caragiale

CA ÎN CARAGIALE (schimb de replici emfatice pe facebook) În rolul lingușitorului: RADU VANCU În rolul celui lingușit, expert în arta simulării modestiei: MIRCEA CĂRTĂRESCU RADU VANCU. Gândul că un scriitor extraordinar ca Mircea Cărtărescu a pierdut zeci de zile protestând, în ger, pe ninsoare sau pe ploaie, față de un guvern smintit mi se […]

Floare Albastră

Şi te-ai dus, dulce minune,/ Ş-a murit iubirea noastră./ Floare-albastră! Floare-albastră!/ Totuşi este trist în lume!

Floare Albastră

Un bărbat cu pălărie, grav şi gânditor, şi un drac de fată, care se cam plictiseşte cu el şi vrea să-l atragă în jocul dragostei – aceasta este situaţia de un fin umor descrisă în Floare albastră. Nu este singura dată când Eminescu se ironizează pe sine pentru preocupările sale înalte şi abstragerea din realitate. […]

Ceea ce n-am făcut și nu mai am timp să fac

Toată viața tata și-a dorit o bucată de pământ a lui. A murit fără să aibă una. Îmbătrânise destul de mult, când l-am chemat să-i arăt pământul cumpărat de mine în apropiere de București. S-a bucurat din toată inima, a luat câțiva bulgări în mână, negri și grei, de o consistență untoasă, și a lăudat fertilitatea Bărăganului.

Ceea ce n-am făcut și nu mai am timp să fac

6 noiembrie 2015. Astăzi e ziua mea de naștere. Anul trecut puteam să cânt: „Astăzi e ziua mea, zi urâtă ca mine”. Dar ziua de azi e chiar frumoasă. Simt o tristețe luminoasă. De ce tristețe?Pentru că în curând o să-mi închei viața și foarte mult din ceea ce voiam să fac va rămâne nefăcut. […]