Mantra ”continuității” în politica externă a României

Începând cu 1997, când mi-am început misiunea ca ambasador al României la Vatican, până la începutul lui 2012, când am terminat mandatul ministerial, am lucrat cu primii trei președinți ai României, cu toți premierii și cu mulți dintre membrii cabinetelor succedate la Palatul Victoria. În acest mai degrabă lung interval, continuitatea liniilor majore de politică externă a fost mai puțin reflexul bunului simț intern, cât imperativul dictat de lipsa alternativei: fie ajugeam unde ne-am propus – în NATO și UE – fie eșuam într-o zonă gri, dominată de incertitudini existențiale de maximă gravitate. Din acest motiv, ”adamismul instituțional” a fost estompat prin ”porunca” occidentalizării, care s-a bucurat, formal, de consens politic intern. Și tot din acest motiv, situația de după 2004 (NATO) și 2007 (UE) s-a retensionat, sub presiunea partidelor politice de guvernământ și a unor convulsii interne care ne-au asigurat o faimă recentă nu neapărat onorabilă. La un deceniu de la integrarea în UE, faimosul consens bipartizan pe teme de politică externă rămâne o amintire pioasă. Însă el trebuie reconstruit, dintr-un motiv simplu, și anume că tot nu avem variante multiple de joc, așa că merită să mizăm pe cele existente fără să ne fragmentăm eforturile din motive ideologic-partizane.

Mantra ”continuității” în politica externă a României

Ați auzit, fără îndoială, mantra ”continuității din politica externă românească.” E un clișeu încă valabil, deși realitatea tensiunilor ideologice post-comuniste a generat permanente discontinuități. O dată, la nivel individual: de ce-ar fi fost șefii succesivi ai diplomației noastre scutiți de sindromul ”Meșterului Manole”, tradus prin veșnicul nostru ”adamism instituțional”? Fiecare nou șef de instituție are […]

Despre mentalul colectiv, anti-elitism şi imperiul Roman

Practic, cei mai mulți dintre noi urăsc ideea de proprietate privată, de bogăție și îmbogățire, preferă egalitatea și se tem de libertate, gândesc colectivist, nu individualist, și divinizează statul.

Despre mentalul colectiv, anti-elitism şi imperiul Roman

Despre mentalul colectiv Cred și eu că suntem o societate de stânga, chiar și când susținem, punctual, altceva. Formatarea mentală comunistă e mult mai durabilă și mai adâncă decât au sperat unii și alții, intelectuali cu bibliografii liberale. Practic, cei mai mulți dintre noi urăsc ideea de proprietate privată, de bogăție și îmbogățire, preferă egalitatea […]

Războiul dintre noi

Nu sînt sigur că moderații celor două tabere se vor întîlni într-un dialog care să rescrie prioritățile noastre spirituale. Trag însă nădejde că nu există în noi programul unei autodistrugeri ciclice, ci mai curînd vocația rațională de a conviețui, în așteptarea iubirii care poate surveni, dacă facem împreună experiența propriei mărginiri.

Războiul dintre noi

Multe analize deplîng criza „platformelor liberale“. Ideea ar fi că, în lumea bogată și post-industrială, oamenilor li s-a urît cu binele. Prea multă democrație distruge democrația! Și atunci, oamenii – vrăjiți de populiști rudimentari – cer prin vot apariția unor regimuri naționa­list au­toritare. Acest tipar hermeneutic pleacă de la premisa greșită că în societățile occidentale […]

Elite la răscruce

Pe scurt, veacul intelectualilor s-a încheiat, uneori sub prohodirea retorică a intelectualilor înșiși. Ei au căutat să supraviețuiască printr-o dictatură a experților, numai că nu le mai merge. Din straturile joase, devenite mijlocii, ale societății, răsună trîmbițele unei apocalipse antielitiste pe care ipocrizia empatiei de lux n-o mai poate opri.

Elite la răscruce

E ușor să ridiculizezi industria „dezvoltării personale“. Văd în ea un semn de alexandrinism, o decandență sofisticată, comparabilă cu cea din secolele III-IV d.Hr., cînd Imperiul Roman, elenizat și copleșit de culte orientale, devenise scena unui vast sincretism cultural fără busolă. În vreme ce micile (și totuși crescătoarele) comunități creștine se luptau pentru recunoaștere legală, […]

România nu îşi permite luxul neutralităţii

Spre deosebire de alte ţări est-europene, România are o relaţie specială cu Statele Unite. Statele Unite au o relaţie specială cu Marea Britanie. Pe acest considerent, se poate construi o relaţie specială între România şi Marea Britanie cea „nouă”, de după Brexit?

România nu îşi permite luxul neutralităţii

Cum a evoluat relaţia României cu Statele Unite, de la semnarea, în septembrie 2011, a Acordului privind sistemul anti-rachetă, în ce măsură ţara noastră şi-a sporit gradul de securitate, într-o perioadă în care Rusia adoptat o retorică beligerantă faţă de NATO şi a generat instabilitate în regiune prin intervenţii politico-militare care au dus la situaţii […]

Anti-americanul cu masca de lup dacic

Prin urmare, nu am inventat nimic, dar am profitat, de bine de rau, de noile noastre aliante: niciodata Romania nu a fost mai bogata, mai dinamica, mai liberala, mai deschisa catre lume decat in anii de dupa 2004 (aderarea la NATO) si respectiv 2007 (integrarea in UE). Evident, multe lucruri functioneaza prost, de pilda selectia valorilor.

Anti-americanul cu masca de lup dacic

In ochii mei, anti-occidentalismul nu e o proba de nationalism, ci de intoarcere la mentalitatea comunista. Asa a fost Romania sub regimul comunist: anti-NATO, anti-americana, izolationista, cuplata cu lideri dubiosi, dictatori si marxisti din lumea a treia. Ba chiar sponsor al unor cercuri teroriste, justificate prin diferite lupte pentru „eliberare”. Dar mai ales subordonata intereselor […]

Ziua limbii române

Limba aceasta, singura noastră zestre existențială, instrumentul sonor și semantic prin care gândim, visăm, producem cultură și ne afirmăm, astfel, identitatea, ar trebui cinstită prin libertate și valoare, nu prin decrete și geamparale lacrimogene.

Ziua limbii române

„Ziua limbii române. Festivism patriotard. Limba aceasta, singura noastră zestre existențială, instrumentul sonor și semantic prin care gândim, visăm, producem cultură și ne afirmăm, astfel, identitatea, ar trebui cinstită prin libertate și valoare, nu prin decrete și geamparale lacrimogene.” Teodor Baconschi Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu […]

Omul muribund

există sinele, care palpită interogativ, există singurătatea reflexivă în care ansamblul coclit al lumescului se reduce subit la chipul din propria oglindă. În aceste clipe inconturnabile, ne speriem mortal de moarte sau ne-o dorim, ca niște netoți disperați.

Omul muribund

„Cînd ea e aici, eu nu mai sînt, iar cînd sînt, ea nu e aici.“ Acest dicton socratic referitor la moarte pare mulțumitor, dar nu este. Pentru că starea noastră în lume e ceva mai complicată decît un schimb de obiecte forțate să ocupe un singur spațiu. Au existat gînditori sau poeți, precum Pindar, care […]

Rădăcina populismului

Rădăcina populismului

Rădăcina populismului: ”să cadă capete”! De parcă niște demisii individuale (în orice domeniu, în orice caz) ar REZOLVA situația incriminată. Plutim în imaginarul justițiar al unor false soluții, în loc să umblăm la cauzele sistemice și să presăm, cât putem, civic, pentru modificările structurale de care are nevoie sistemul. Din păcate (de care mă fac […]

„Social media sînt lebede negre“ – interviu cu Teodor BACONSCHI

Păi, dacă am fi fost tot la locul faptei, acum 50 de ani, n-am fi putut discuta decît despre Facebook-ul capitaliştilor: la noi, aşa o drăcie ar fi fost deopotrivă absentă şi interzisă…

Recenta dumneavoastră carte, Facebook. Fabrica de narcisism, tratează, eseistic, tema socializării online, cu toate tarele pe care aceasta le poate avea. Foarte mulţi avem o poveste a creării contului de Facebook. Care este povestea dvs.? Cum şi de ce aţi devenit „membru“ al reţelei? Reţin doar o etapă iniţială de frondă. Mi se părea o […]

Vizibil, invizibil

E normal ca anticlericalismul să vizeze cu precădere confesiunea uriaș majoritară. Nu e însă normal să acredităm impresii false, precum cele legate de „gigantismul constructiv“ în care s-ar complace o BOR animată de ambiții triumfaliste.

Vizibil, invizibil

În anii ’80, am urmat studii teologice într-o Românie aflată sub asediul comunismului terminal. Biserica Ortodoxă Română (BOR) era, deși larg majoritară, aproape la fel de greu detectabilă ca oricare altă expresie a creștinismului. După mai multe decenii de gîndire unică, exprimată în limba de lemn a marxism-leninismului, fenomenul religios se retrăsese în catacombe. Unica […]

SUA sunt singura super-putere care a luptat direct cu terorismul

E necesară ieșirea din ipocrizie. Nu a fost nicio secundă atacul de la Bruxelles doar al Belgiei, orice rană pe trupul Europei, face ca întreg continentul să sângereze. Afectează inclusiv economia tututor statelor membre. Dilema dintre securitatea colectivă și libertatea individuala, între drepturile civile și sacrificiile pe care orice comunitate trebuie să le facă.

SUA sunt singura super-putere care a luptat direct cu terorismul

Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a declarat la emisiunea „24 de minute” că fenomenul radicalizării a fost identificat de sociologi cu mai mult timp în urmă, dar nu a fost luat în seamă de clasa politică. El a declarat că tinerii musulmani care se radicalizează sunt „prinși între două lumi”, nu au identitate și […]