Declaraţia De La Budapesta Din 1989 Şi Aberaţiile Care Se Spun În Legătură Cu Ea

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita „Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (voi da mai jos textul integral). În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

Semnatarii declaratiei de la Budapesta- 1989 2
Semnatarii declaratiei de la Budapesta- 1989 2
Semnatarii declaratiei de la Budapesta 1989 1
Semnatarii declaratiei de la Budapesta 1989 1

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara. La o lună de la apariţie, Declaraţia respectivă a fost aprobată şi de regele Mihai.
Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă revoluţia din decembrie 1989 i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta. Pe saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident al regimului Ceauşescu devenit în decembrie 1989 preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea al CFSN (şi apoi al CPUN), e publicat un articol în care se aminteşte despre Declaraţia de la Budapesta (linc). În articol Liviu Ioan Stoiciu povesteşte cum a suferit pentru monarhie în comunism, cînd a rămas corigent la istorie pentru că a arătat o poză cu regii României, ce bună ar fi fost monarhia în decembrie 1989 şi cum după revoluţie a colaborat la publicaţii monarhiste, un text al său fiind publicat şi într-un album de lux dedicat regelui Mihai. În acest context, în care ne-am lămurit de simpatiile domnului Stoiciu pentru regele Mihai, domnia sa trînteşte o minciună sfruntată din arsenalul propagandei securiste actuale legate de anul 1989: „în vara anului 1989 am auzit la Radio Europa Liberă de o „proclamaţie de la Budapesta”, semnată şi de Regele Mihai, prin care se cerea o intervenție armată pentru apărarea drepturilor… minorităţii maghiare din România (cu o înfiinţare a Republicii Transilvania; o desprindere a Transilvaniei)”. După toate poveştile cu monarhismul domnului Stoiciu, afirmaţia pare mult mai credibilă decît dacă ar veni din partea unor adversari ai regelui.
Hai să vedem totuşi ce conţinea Declaraţia de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA
Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întîlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei
DECLARAŢII
Noi, români şi unguri,
Considerăm că libertatea şi propăşirea celor două popoare pot fi realizate şi garantate numai într-un cadru politic pluralist de respectare integrală a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. O acţiune comună a forţelor democratice maghiare şi române se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste şi în special politica dusă de dictatura ceauşistă a creat o situaţie de criză acută care împiedică comunicarea dintre români şi maghiari. Dialogul început astăzi între noi doreşte să învingă aceste piedici şi să stabilească bazele unor relaţii normale între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic.

Dată fiind configuraţia hărţii etnice, soluţionarea conflictelor nu poate veni în nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor în sensul liberei circulaţii a persoanelor, a informaţiei şi a ideilor, în conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situăm deci îmbunătăţirea relaţiilor româno-maghiare în perspectiva procesului de restructurare democratică general-europeană, care singur va fi in stare să rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei între popoarele continentului într-un mod care să satisfacă interesele legitime ale fiecăruia în parte.
Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă şi de tradiţii care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată.
Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat. Realizarea sa implică, printre altele, asigurarea unei şcolarităţi de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînfiinţarea universităţii maghiare din Cluj.
Principiile enunţate mai sus vor sta la baza tuturor acţiunilor comune pe care semnatarii înţeleg să le ducă în viitor. Apelăm la organizaţiile democratice precum şi la acele persoane care împărtăşesc aceste principii să se alăture acestei acţiuni.

Budapesta, 16 iunie 1989
Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Bălănescu (din partea Cercului Român din RFG), Mihnea Berindei (vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în Romania – LDHR), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea, vicepresedinte al LDHR), Mihai Korne (director al revistei “Lupta”), Ion Vianu (reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia), Dinu Zamfirescu (membru al Biroului LDHR, membru al Partidului Naţional Liberal).

Ulterior şi alte persoane şi organizaţii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan şi Vagvolgyi Andras, din partea Federaţiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociatia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei “2000″, Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteană a Institutului de Istorie Literară, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismăneanu, Ileana Vrancea.

Declaraţia a mai fost semnată, ulterior, şi de: George Barbul, Doru Braia, Dina Brătianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.
La o lună după difuzare, într-o “Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lîngă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreună cu Forumul Democratic Maghiar. Această delegaţie compusă din dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmînat Majestăţii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar”.

Se poate observa că „Declaraţia de la Budapesta” nu numai că nu susţine o intervenţie armată străină în România pentru a se realiza Republica Transilvania, cum pretinde halucinant „monarhistul” Liviu Ioan Stoiciu (cu asemenea prieteni, regele Mihai nu mai are nevoie de duşmani), ci respinge în mod explicit revizuirea graniţelor, şi este lăudabil că mai mulţi intelectuali unguri au semnat în favoarea acestui lucru. Declaraţia cere “dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală”. Reprezentare politică autonomă înseamnă partid politic propriu (UDMR) şi autonomie culturală înseamnă învăţămînt în limba maternă, ziare, reviste, instituţii de cultură proprii. Lucruri deja realizate în prezent şi care existau şi în perioada interbelică.

Pe internet, cine caută „Declaraţia de la Budapesta” găseşte în mare majoritate saituri în care această declaraţie este considerată o trădare, o ameninţare la adresa graniţelor României şi în cîteva locuri se spune că în această declaraţie se preconiza autonomia Transilvaniei (linc). Nimic din toate acestea nu e adevărat, după cum se vede din textul declaraţiei. În general, o declaraţie politică trebuie analizată pe baza textului ei, nu pe baza comentariilor despre acest text aparţinînd unor terţe persoane. Faptul că pe saiturile internet de limbă română declaraţia de la Budapesta este pomenită aproape exclusiv pentru a fi criticată, inclusiv prin afirmarea unor minciuni despre conţinutul acesteia, arată puterea propagandei securiste despre tot ceea ce ţine de anul 1989. Se urmăreşte de fapt aruncarea cu noroi asupra dizidenţilor români, de la Paul Goma la Doina Cornea (prin fiica ei Ariadna Combes), insinuîndu-se că aceştia sînt, dacă nu trădători de ţară atunci cel puţin nişte tîmpiţi care s-au lăsat manipulaţi de duşmanii României.

La comentariile articolului amintit de pe saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, am atras atenţia autorului că nu face decît să reia nişte minciuni, declaraţia comentată neconţinînd ceea ce pretindea dumnealui că conţine. Replica domnului Liviu Ioan Stoiciu a fost (linc):

Pentru nefericitul Marius Mioc, puţină istorie derutantă (circulă pe Internet):
2 Februarie 1989 REGELE MIHAI din exil de la Geneva, se adresează ONU şi cere să atace militar România, invocînd drepturile omului, adică nu respectă drepturile omului în privinţa drepturilor acordate minorităţii maghiare şi nu acordă autonomie maghiară în România.
Regele Mihai este membru al lojei B’nai B’rith, iar cererea sa adresată ONU pentru atacarea militară a României este respinsă, întrucît nu există o REZOLUŢIE şi în acest sens ONU nu atacă decît în baza unei REZOLUŢII şi mai mult, Regele Mihai atacă România la ONU pentru că refuză să acorde drepturi minorităţilor maghiare în România şi refuză înfiinţarea Republicii Transilvania în România.
Aşa a apărut RAPORTUL lui DUMITRU MAZILU adresat către ONU de la Geneva, care a fost transmis lui MIRCEA DINESCU şi acesta l-a înmînat personal lui Strok Coenraad Frederik 1988 – 1993 ambasadorului Olandei la Bucureşti şi care l-a scos prin curieratul secret diplomatic al ambasadei OLANDEI LA BUCUREŞTI.
Etc. Reaua-credinţă a lui Marius Mioc depăşește limita. E ultima oară cînd îi mai tolerez aici jignirile.

Deci nu mai e vorba acum de Declaraţia de la Budapesta ci de fapte anterioare ei. Ca dovadă despre acţiunile regelui Mihai în 1989, domnul Stoiciu indică articolul „Raport cu privire la atacarea militară şi teroristă a României în decembrie 1989 de către ONU, NATO, GRU sovietic, Soros-FMI” (linc), semnat anonim „Un grup de salariaţi ai Ministerului Afacerilor Externe” pe un blog anonim. De pe acelaşi blog aflăm că regele Mihai ar fi mărturisit: „Sînt un criminal de război” (linc).

Referitor la jignirile pe care i le-am adus domnului Stoiciu, e vorba de comentariile anterioare pe care le-am făcut pe saitul dînsului, cînd domnia sa a scris, la alt articol, că Iaşiului trebuie să i se recunoască rolul de iniţiator al revoluţiei (linc), iar eu am exprimat o părere contrară, iar apoi cînd domnul Stoiciu mi-a explicat că dînsul a fost în prima linie a revoluţiei din 1989, i-am răspuns că Focşaniul (oraşul unde Liviu Ioan Stoiciu a petrecut revoluţia, devenind preşedintele CFSN judeţean) nu a fost în prima linie a revoluţiei (linc).
Ciudat acest domn Stoiciu. Pe de o parte scrie: „mie mi-a rămas ca un cui „trădarea” Regelui Mihai, semnînd o asemenea proclamaţie”, adică îl învinuieşte pe regele Mihai că a trădat România şi susţine că acesta ar fi cerut ONU atacarea militară a ţării pentru a se realiza o Republică Transilvania (regele republican!). Iar pe de altă parte povesteşte că după revoluţie a colaborat cu publicaţii monarhiste, ba chiar i-a apărut un text într-un album de lux dedicat regelui Mihai, deşi ştia despre „trădare” la momentul respectiv. Înţeleg de aici că Liviu Ioan Stoiciu este un om foarte tolerant, pentru care trădarea de ţară şi încercarea de a rupe Transilvania din trupul ţării sînt lucruri mărunte, peste care se poate trece cu vederea, şi care nu-l pot împiedica să scrie în favoarea făptuitorului. Mai ales că pentru scrierile alea o fi fost plătit cu drepturi de autor, măcar vreo 30 de arginţi. Iacă aşa este Liviu Ioan Stoiciu şi cu slănina în pod şi cu pîinea unsă: şi cu banii încasaţi pentru scrierile din publicaţii monarhiste, şi patriot – vigilent la primejdia ungurească care denunţă greşelile regelui Mihai, şi tolerant (cum se cuvine în vremea noastră), dispus să ierte mici păcate precum trădarea de ţară!

Din punctul meu de vedere, regele Mihai n-a săvîrşit nici o trădare de ţară, pentru că faptele pe care i le pune în cîrcă „monarhistul” Stoiciu nu există. Mi se pare aberant să crezi că regele Mihai s-a adresat ONU în februarie 1989 ca să fie atacată militar România şi să se înfiinţeze o Republică Transilvania. Se supralicitează importanţa pe plan internaţional pe care o avea în 1989 regele Mihai, după 42 de ani de tăcere a sa asupra situaţiei din România. Oricum, dacă s-ar fi discutat la ONU un asemenea subiect, toată presa internaţională importantă ar fi menţionat asta la momentul respectiv. Vedem cum presa internaţională a relatat despre discuţiile recente la ONU cu privire la implicarea militară în unele ţări, indiferent de rezultatul discuţiilor (Libia şi Siria). În lipsa presei internaţionale din anul 1989, Liviu Ioan Stoiciu prezintă ca dovadă a tezelor sale (şi a relei mele credinţe, fiindcă am îndrăznit să le contrazic) un blog anonim în limba română, la 22 de ani de la revoluţie. Este relevant pentru nivelul intelectual al domnului Stoiciu şi e trist că un asemenea domn a ajuns în decembrie 1989 conducător pe ditamai judeţul.
La afirmaţiile lui Liviu Ioan Stoiciu despre Declaraţia de la Budapesta singurul comentariu necesar este de a explica că acestea sînt minciuni sfruntate. Orice altă discuţie e inutilă.

Sursa: https://mariusmioc.wordpress.com/2012/01/03/declaratia-de-la-budapesta-din-1989-si-aberatiile-care-se-spun-in-legatura-cu-ea/

Un Comentariu la "Declaraţia De La Budapesta Din 1989 Şi Aberaţiile Care Se Spun În Legătură Cu Ea"

  1. Eugenia   mai 16, 2017 at 8:35 pm

    „REACŢIA EXILULUI ROMANESC LA DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA: Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – Ion Ratiu, Liciniu Faina, Alecsandru Miele, Ion Varlam, Coriolan Brad

    DECLARAŢIA CELOR ŞASE

    Nu e vorba de declaraţia „celor şase“ mari comunişti împotriva lui Ceauşescu. E vorba de declaraţia semnată, la Budapesta de 6 români şi 12 unguri, cu ocazia re-înhumării rămăşiţelor lui Imre Nagy, la 16 iunie anul acesta.

    Această declaraţie vorbeşte de „cele două naţiuni (română şi maghiară) care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ şi de „dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la o autonomie culturală a fiecărei naţiuni (care) trebuie garantat“.

    Publicăm în acest număr scrisoarea d-lui Liciniu Faina, fost deputat de Târnava Mică şi, într-un real sens, erou al democraţiei româneşti, şi extrase din scrisoarea d-lui Alecsandru Miele, şi el fost deputat, de Satu Mare, cu cinci ani de închisoare fără judecată, în „palmaresul“ său.

    Apoi comentariile d-lui Coriolan Brad şi indicaţiile evaluării „declaraţiei“ pe care dl. Ion Varlaam a facut-o într-o broşură ce Domnia Sa doreşte s-o distribuie sub titlu personal.

    Publicăm, de asemenea, comentariile ce am făcut la „Vocea Americii“, şi textul exact transmis, aşa cum s-a convenit în prealabil cu d-na Alexandra lonescu la BBC, al dialogului cu dl. Mihai Korne.

    Uniunea Mondială a Românilor liberi a adoptat o poziţie ne-echivocă în problema relaţiilor româno-maghiare. „SĂ NE ÎNFRĂŢIM“, a fost apelul ce am lansat ungurilor, cu litere de o şchioapă în numărul nostru din iunie 1986. Să luptăm împreună împotriva comunismului. Pentru democraţie.

    Am repetat aceeaşi idee în Declaraţia din 11 aprilie 1986, în care am cerut „solemn, fraţilor unguri, să înceteze calomnia că ungurii sunt supuşi etnocidului“ în Transilvania.

    Aşa cum am declarat din nou la BBC şi la „Vocea Americii“, noi avem o reconciliere istorică cu ungurii şi depunem eforturi reale, verificabile, pentru a o realiza, mai ales ajutând pe toţi refugiaţii din România, astăzi în Ungaria, fără absolut nici o distincţie etnică.

    Prea mare importanţă nu trebuie să dăm Declaraţiei de la Budapesta.

    Fără îndoială, vasta majoritate a poporului român nu poate să adopte o astfel de poziţie şi să-şi nege originea. Şi e absolut sigur că românul ardelean, fără excepţie, o respinge.

    Declaraţia, însă, a făcut un mare deserviciu istoriei şi chiar viitorului poporului român.

    E prima dată când un grup de români a recunoscut implicit că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii. E destul să citeşti Erdey Tornete ca să-ţi dai seama că nu vor înceta, de acum încolo, să ne reamintească că această Declaraţie a fost făcută de români patrioţi nesiliţi de nimeni, în deplină libertate, în Lumea Liberă. Mie, personal, mi-a atras atenţia asupra acestui lucru dl. Kszorus, unul din conducătorii militanţi maghiari, la o masă ce ni s-a dat la Washington, în iunie anul acesta. La timpul său UMRL îşi va defini poziţia: pozitiv ca întotdeauna.

    Dar astăzi e rândul ungurilor să condamne şovinismul multora dintre ei – de care sunt pline ziarele şi programele de televiziune din lumea întreagă.

    Astăzi e rândul ungurilor să recunoască explicit că Transilvania e pământ românesc.

    Dar ca să nu rămână nici o umbră de îndoială: ÎNTR-O ROMÂNIE DEMOCRATĂ, UNGURII ŞI CELELALTE MINORITĂŢI VOR AVEA EXACT ACELEAŞI DREPTURI CA ŞI ROMÂNII ÎN MIJLOCUL CĂRORA TRĂIESC.

    Ion Raţiu

    PROTESTEZ CU TOATA ENERGIA

    Domnule Director,

    Subsemnatul Liciniu Faina, fost avocat în oraşul Blaj, fost deputat al judeţului Târnava Mică, membru al Comitetului Central P.N.Ţ. din anul 1966, în numele meu personal, al românilor ardeleni şi al Partidului Naţional Ţărănesc pe care îl reprezint în mod legitim, vă rog să publicaţi în ziarul (revista) dvs., următoarele:

    Protestez cu toată energia împotriva „Declaraţiei“ de la Budapesta din 16 iunie 1989, publicată în ziarul „Lupta“ din 22 iunie 1989 şi semnată de un grup româno-maghiar, partea românească fiind reprezentată prin: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Adriana Combes, Mihai Korne, Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu.

    Socotesc, împreună cu alţi români ardeleni ajunşi în exil şi care cunoaştem bine istoria relaţiilor româno-maghiare, că „Declaraţia“ de la Budapesta este un act politic deosebit de dăunător românilor din Ardeal şi din statul român.

    Transilvania nu este un spaţiu de complementaritate, ci un spaţiu de naştere şi dezvoltare a poporului român, oprimat veacuri de-a rândul de maghiarii ce au ajuns în acest spaţiu ca popor năvălitor şi opresor, de abia în sec. XI-XIII.

    Între români şi unguri nu există conflicte, în afara celor create artificial de propaganda maghiară cu scopul de a modifica statutul social al Transilvaniei şi de a-şi asigura promovarea intereselor proprii.

    Problema grupurilor etnice, de pe teritoriul Transilvaniei şi al întregii Ţări, este de resortul relaţiilor interne, rezolvarea lor nereclamând altceva decât aplicarea corectă şi nediscriminatorie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi a Actului de la Helsinki.

    Represiunea ceauşistă o suferă în mod egal toate naţionalităţile din România şi în primul rând naţiunea română. Liberarea Ţării de sub regimul comunist va aduce deplina libertate politică şi culturală a tuturor locuitorilor de pe teritoriul României, fără nici o discriminare, aşa cum a fost în perioada interbelică. Poporul român a fost întotdeauna tolerant şi iubitor de dreptate.

    Autonomia politică şi culturală a fiecărei naţiuni în parte, nu poate duce decât la o vastă anarhie politică şi administrativă în spaţiul transilvan, cu prejudicii grave pentru naţiunea română. Ea ar avea ca prime consecinţe o periculoasă animozitate între români şi unguri.

    Declaraţia de la Budapesta întăreşte puterea tiranică a lui Ceauşescu, românii fiind obligaţi să vadă în el un apărător al intereselor naţionale împotriva pericolului maghiar.

    Cu stimă,

    Liciniu Faina

    AM FOST CONSTERNAT

    Am fost consternat de imprudenţa unor confraţi de exil în formularea Declaraţiei de au semnat, împreună cu mai mulţi unguri,la 16 iunie, la Budapesta. Au folosit cuvinte necorespunzătoare. De exemplu, „ne-am format“, în loc de „am trăit în acelaşi spaţiu geografic“. Pe urmă, se vorbeşte despre o autonomie politică şi culturală a minorităţii maghiare în Transilvania, de parcă n-ar fi avut depline drepturi în România Mare? Declaraţia aceasta vorbeşte de un neadevăr, ştiut de toată lumea, când cer „redeschiderea Universităţii maghiare din Cluj“. Din acest text cei neiniţiaţi, sau de rea-credinţă, pot deduce că, între cele două războaie, ea a existat, în realitate o astfel de universitate n-a existat niciodată şi nici Partidul Naţional Maghiar n-a cerut aceasta, având deschise, nelimitat, toate universităţile din ţară.

    Din semnarea acestei declaraţii de la Budapesta, s-ar putea deduce că noi, românii, suntem de acord cu aceste doleanţe maghiare. Noroc că aceşti 6 semnatari nu reprezintă poporul român, sub nici o formă, decât pe ei înşişi. Eu cred că ei, în marele entuziasm de la 16 iunie de la Budapesta, au semnat fără să-şi dea seama…

    La 4 iulie a.c., o parte din aceşti confraţi au prezentat-o M.S. Regelui ca o mare realizare, iar Regele, la fel a aprobat-o şi i-a felicitat. Sigur că nici el, Regele, n-a sesizat termenii necorespunzători ai acestei declaraţii. Dar, El a dat, totuşi, dovadă de înţelepciune şi simţ politic, declarând că ungurii s-au bucurat totdeauna de drepturi egale în România, conform Constituţiei din 1923.

    Alecsandru Miele (R.F.G.)

    GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL

    Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.

    Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.

    În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.

    Ion Varlam (Franţa)

    N.R. Acesta este preambulul unei analize aprofundate a problemei pe care dl. Ion Varlam a făcut-o sub formă de broşură.

    PROTEST LA „DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA”

    Dialogul „între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic“ afirma Declaraţia semnatarilor de la Budapesta. Aceasta ar însemna că şi românii sunt un popor migrator, pripăşit pe meleagurile carpatine, la fel ca ungurii ce au năvălit din Asia Centrală şi s-au aşezat în câmpia Panonică. Prin girul semnăturii lor au confirmat teoria maghiară de dezvoltare a celor două naţiuni, respectiv română şi maghiară, în acelaşi timp formarea poporului român cu mult înainte de venirea lor şi pe un spaţiu mult mai mare decât este azi România, incluzând bineînţeles şi Transilvania.

    Autonomia politică a Transilvaniei, înseamnă a fărâmiţa şi mai mult ţara şi poporul român şi eliminarea lui din istorie va fi mai sigură şi mai rapidă.

    Azi Transilvania ne aparţine ca teritoriu legitim, pentru că este vatra de naştere şi suferinţă a poporului român din Transilvania. Acest drept legitim a fost recunoscut şi confirmat prin pacea semnată la Trianon. Amputarea Transilvaniei nu va schimba cu nimic structura politico-socială a României actuale, care în momentul de faţă este simţită mai mult de naţia română decât de naţionalităţile conlocuitoare.

    Nu Transilvania este cauza nenorocirilor din România. Cauza este regimul politic şi conducătorii lui, care guvernează în ţara noastră. Fatalitatea istorică a năpăstuit ţara noastră cu cel mai despotic, totalitar regim politic pe care l-a cunoscut vreodată istoria, împotriva acestuia trebuie luată poziţie, căci prin nimicirea lui se va obţine nu numai salvarea poporului român din ghiarele satanei, ci şi a tuturor naţionalităţilor ce locuiesc în graniţele României.

    Transilvania trebuie apărată şi nu scoasă la mezat.

    Dr. med. Coriolan Brad (R.F.G.)”

    „Românul liber” (Londra), V, nr. 9, septembrie 1989

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.