În februarie, la Budapesta se joacă soarta României

“Pleacă-ai noştri, vin ai noştri! E sloganul cunoscut; Iarăşi am votat ca proştii, Şi cu asta ce-am făcut?” Adaptată în popor în formula “Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii !”… Eu unul m-am săturat să mai fiu luat de prost.

Planurile Cominternului pentru dezmembrarera Romaniei Larry Watts
Planurile Cominternului pentru dezmembrarera Romaniei Larry Watts

Dacă până de curând declarații sau decizii ale marilor lideri erau rare şi amplu comentate, acum pare că politica internațională s-a „balcanizat” de-a binelea.

CIA anchetează FBI, Senatul American anchetează CIA, directorul în exercițiu al CIA îl avertizează și chiar amenință pe Trump, președintele ales și șeful său direct, serviciile secrete europene îl anchetează pe Trump, Trump o atacă pe Merkel și Franța, Soros intră în sevraj că nu i-a ieşit cu alegerile şi devine interzis în țara lui, Ungaria, dar este primit „cu brațele larg deschise” în România, ViceCancelarul Germaniei vorbeşte despre desființarea UE când țările europene nu au nici o altă alternativă şi parcă se şi văd zidurile ghimpate şi granițele trasându-se din nou, odată cu ura de rasă şi stafii ale trecutului pe deasupra Europei, Preşedintele CE pare amețit şi depăşit pur şi simplu de evenimente şi de jocurile statelor membre între ele, între acestea și Eurasia(concept dughinist – notaEFG), ba chiar devine confuz în raport cu propriile interese şi intenții ale mandatului în fruntea Comisiei Europene.

Dacă până de curând politica internă era aceea care nu-ți lăsa timp să respiri, acum relațiile internaționale nu mai dau răgazul niciunei analize prin rapiditatea şi inconsecvența deciziilor şi evenimentelor ce au loc de la o oră la alta.
Scriam în articolele precedente despre riscul uriaş de rupere a României, de jure sau de facto, printr-o acțiune concertată a Ungariei, cu sprijinul Rusiei şi posibil cu acceptarea tacită de către Occident în diversele sale forme evolutive de la o zi la alta…
În toată această mlaștină plină de confuzie şi insecuritate, în care din păcate se află şi România, Marele Plan pentru destramărea României – unicul stat mare din regiune ce s-a opus Rusiei şi si-a păstrat unitatea provinciilor istorice – revine într-un ritm accelerat.
Ungaria, hub politic regional

În 2 februarie Preşedintele Federației Ruse va vizita Ungaria, urmând ca pe 15 februarie Preşedintele deja în exercițiu al SUA la acea vreme să viziteze şi el Budapesta (subl.EFG) devenită subit pentru unii ce-mi criticau analizele „hub-ul” politicii externe regionale.
Preşedintele SUA conduce astăzi lumea şi are ca parteneri sau duşmani, țări cu uriaşe puteri economice si politice: China, Germania, Franța, Mexic, India, Brazilia, etc. O întrebare firească este de ce a ales Preşedintele SUA, în mijlocul unei pline crize politice interne, dar și a unei crize internaționale majore (de exemplu războiul declarațiilor SUA-China) să viziteze personal o țară, ca dimensiune și populație la jumatatea României, fară a mai vorbi de PIB sau puterea militară inexistentă ?!(mi se pare o întrebare de bun simţ, „vecin cu inteligenţa” – notaEFG)
Ei bine, opinez că luna februarie va reprezenta, prin cele două vizite la Budapesta ale celor mai puternici lideri ai planetei începutul unei noi ERE pentru Europa. Iar Budapesta este locul ales de Putin (fiindu-i cei mai loiali parteneri din UE) să negocieze prima fază a reîmpărțirii sferelor de influență în Europa. În acelaşi timp, vizita lui Trump în acelaşi loc şi aproape în acelaşi timp arată clar o acceptare a acestuia a terenului ales de rivalul său pentru o nouă împărțire a Europei ce se va finaliza printr-o întâlnire personală între cei doi lideri cât de curând (conform declarațiilor propriilor consilieri).

Astfel, Ungaria şi Victor Orban accelerează Marele Plan având acum toate ingredientele şi sprijinul necesar pentru ambițiile revizioniste ale Ungariei. Acesta nu are prea multe de cerut celor doi „decât” Transilvania şi slăbirea statului român… Toate acestea în consonanță totală cu Putin şi fără un interes major al lui Trump de a se opune. Lobby-ul maghiar republican este unul uriaş şi a fost construit în foarte mult timp, într-un mod extrem de ambițios şi personal prin sistemul „Mata Hari” față de care nu doresc să fac completări sau clarificări acum, dar care ar merita la un moment dat o analiză separată.

România şi statul român se află astăzi într-un pericol din ce în ce mai mare, deşi a fost în ultimii 26 ani un model de abordare constantă în raport cu partenerii euro-atlantici, jertfind tineri în războaiele NATO, în Irak sau oriunde a fost nevoie, ostilizând Serbia prin dreptul de survol oferit avioanelor care au bombardat teritoriul sârb, păstrând democrația şi ținând „linia frontului” cu Rusia pentru un Occident ce acum pare să o înjughie pe la spate (eu încă mai sper că prietenii republicani ai României și serviciile de informații americane vor reuși să protejeze interesele României).

Să ne apărăm singuri!

România are nevoie să se trezească urgent la realitate şi să îşi dea seama că trebuie să se apere singură, prin consolidarea unității statului român, crearea de capabilități militare de apărare proprii, operaționalizarea Gărzilor Naționale dar mai ales printr-o politică externă agresivă prin care să intre în noua ERĂ: FIECARE PENTRU EL. Să cumpere armament de la americani, să negocieze economic și politic cu Germania și chiar să accelereze negocierile privind tezaurul din cadrul Comisiei mixte cu Rusia. Astăzi suntem ÎNCĂ o țară mare și cu resurse uriașe, ce pot fi negociate pentru obținerea unui statut puternic regional, dacă România va avea forța să se solidifice și să se întărească și să nu lase Ungariei șansa de a profita de o ruptură politică internă în interiorul țării noastre, făcând astfel încă un pas pentru anularea Trianonului.(Uită, sau nu cunoaşte avertismentele lansate de George Friedman şi Robert D. Kaplan, sau ambasadorii Hans Klem şi James Pettit ? – nota EFG.)
Pe lângă o armată puternică și o decizie politică clară trasată acesteia, astăzi, mai mult decât oricând serviciile de informații sunt vitale într-un război în care țările sunt ocupate fără a exista neapărat o intervenție militară. În tot acest context, Serviciul de Informații Externe și Serviciul Român de Informații joacă un rol esențial în susținerea obiectivelor stabilite politic în avantajul României și stoparea la timp a infiltrării oricăror scenarii de destabilizare a țarii, precum în 1990, la Tîrgu Mureș sau altele. Luptele interne conduc, din păcate, nu către consolidarea rezistenței față de aceste scenarii ci slăbirea tot mai accentuată, prin acțiune externă și internă a capabilității serviciilor de informații. Exploatarea unor greșeli sau exagerări ale acestora și personalizarea războaielor interne servesc pe tavă serviciilor maghiare, rusești, și tuturor “neprietenilor” momentul prielnic de influențare și penetrare a deciziei la nivelul statului român, serviciile fiind ținute ocupate cu atacuri interne.
***

MARELE PLAN:

Transilvania, independentă! Restul, România Federală
de Alexandru Cumpănașu

Astăzi nici măcar nu se mai pune problema în termenii clasici ai revizionismului maghiar sau ambiţiilor Rusiei.
Este mai degrabă o nouă înţelegere pe deasupra capetelor noastre între ţări din Occident şi „tradiţionalii” doritori de rupere a unui stat mare cum este România în Europa.

Scenariul ar arăta aşa: formarea unui nou stat independent Transilvania pe baza multietnicităţii, a faptului că furnizează peste 50% din PIB si a unei afilieri cultivate intens faţă de spaţiul germanic, care evident nu se limitează la Germania. O astfel de nouă Republică cerută de cetăţenii „transilvăneni” ar rupe forţa si puterea României de azi şi ar uşura substanţial misiunea de distrugere a unui stat ce se încăpăţânează să rămână UNITAR, NAŢIONAL şi INDIVIZIBIL.

Informații acumulate în timp, de la centrele de putere

Am lansat în ultimii ani mai multe ipoteze despre escaladarea tensiunilor dintre marile puteri, unele fiind considerate la vremea respectivă ireale sau apocaliptice… şi din păcate în mare parte devin tot mai mult o realitate.
Scenariul pe care îl prezint are la bază informaţii acumulate în timp din toate mediile posibile interne şi externe. M-am hotărat să fac public acest plan deoarece observ tot mai mulţi paşi spre îndeplinirea sa, iar acţiunile de punere în aplicare au devenit aproape evidente şi „transparente” …
Acest scenariu a existat în diverse etape ale istoriei de 98 ani a României ca stat unitar, însă niciodată nu a avut un sprijin tacit sau activ atât de larg precum astăzi.

Nemulţumirea Ungariei, a Austriei şi a Rusiei de-a lungul timpului faţă de Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 erau fireşti, nemaiavând teritorii importante de „muls” pentru economiile lor. Ne-am obişnuit aşadar cu frustrările celor ce au „rupt” din trupul ţării de-a lungul timpului, însa azi nu mai vorbim numai de ei…

România trece prin cea mai grea încercare pentru menținerea statului unitar român. Unitatea, caracterul naţional şi indivizibilitatea României sunt cuvintele din Constituţia României ce ard ca ceara fierbinte mâinile unora dintre conaţionalii noştri şi nu numai atunci când o ating.

Strategia dezmembrării: investiții limitate la Transilvania și dezinformare

În acelasi timp, probabil că este doar o coincidenţă aruncarea majorităţii investiţiilor din spatiul germanic în Transilvania şi aproape nimic în restul României. În situaţia aceasta, nu este evident că avem o contribuţie la PIB mai mare din această zona? Ba da! Dar exact acesta este argumentul: investim în Transilvania pt. ca la un moment dat (cum se întâmplă deja) cetăţenii români de acolo să îşi dorească ruperea de trupul ţării…
Pentru a pune acest plan în aplicare este suficient să vedem germenii unei revolte tacite, dar atent cultivate de înrăire a transilvănenilor faţă de „miticii” de la Bucureşti, care nu sunt în stare să împartă „echitabil” bogăţia pe care o trimit înspre capitală.
Sunt posturi radio şi tv în Transilvania(vezi grupul de presă TRANSILVANIA MEDIA GROUP – notaEFG) cu (acţionariat format din – notaEFG) cetăţeni români (precum Ioan Rus, Vasile Dâncu, Sabin Gherman şi Pászkány Árpád – notaEFG) dar cu surse de finanţare neclare, care vorbesc tot mai dur despre nevoia de „autoguvernare” a Transilvaniei.

Dacă la acestea adăugam atitudinea uluitoare a Germaniei în cadrul negocierilor privind Transnistria, în care au acelaşi punct de vedere cu cel al Rusiei referitor la recunoaşterea de către Chişinău a independenţei Transnistriei, este simplu să înţelegem că există un troc prin care aceastp zona a Europei este „dată la schimb” pentru a nu fi ridicate pretenţii faţă de zonele unora dintre marile puteri sau cine ştie, de exemplu solicitarea – aşa, din senin in ultimii ani – a Germaniei de despăgubiri substanţiale pentru crimele şi războiul ce aproape a ras Rusia de pe hartă…
În tot acest context, o Românie divizată este în beneficiul tuturor: a vecinilor (mult mai mici decât România), a Rusiei revanşarde, dar şi a ţărilor din spaţiul Germanic, care nu au nevoie în Europa de state mari şi puternice care să încurce socotelile „greilor” europeni.

Federalizarea, pasul doi

Mergând mai departe, acest plan nu include doar crearea unei Republici Independente Transilvănene, dar şi o FEDERALIZARE a restului Romaniei, nu înainte de a rupe – dacă este posibil – şi Moldova din România cu Basarabia pentru o nouă Republica Independenta „Europeană”… Cu sau fără ruperea Moldovei, planul include federalizarea restului ţării şi dispariţia caracterului naţional al statului român.
(Vă mai amintiţi de harta generalului Chelaru ? – notaEFG)

O Românie formată din 5 republici guvernate şi administrate regional reprezintă ultimul act pentru „desăvârşirea” ambiţiilor, frustrărilor şi intereselor diverşilor actori regionali sau globali în raport cu România. Cele 3 state federale ar fi: Moldova (dacă nu este alipită Basarabiei), Dobrogea, Oltenia şi Muntenia într-un singur stat.

Uitându-mă acum câţiva ani la un post de televiziune local din Cluj-Napoca, un român de al nostru vorbea despre Actul Marii Uniri şi trecerea Carpaţilor de către trupele româneşti ca despre primul moment în care în Transilvania a început să se simta „mirosul de picioare murdare”. Ei bine, acest gen de comentarii nu este rar la unele posturi media din zonă într-o formă mult mai elegantă, evident, despre cheltuirea resurselor şi incapacitatea de administrare a Transilvaniei de la Bucureşti. Unii se visează deja guvernatori sau chiar Preşedinţi ai acestei republici, iar momirea trădătorilor cu funcţii, putere şi bani nu este nimic nou in istorie.

Nevoia de protectorat străin

Un alt segment al planului vizează demonstrarea unei incapacităţi a României de a se autoadministra fiind astfel nevoie de un „proctectorat” al unora dintre marile puteri. Eliminarea oricărei forme de leeadership politic, administrativ, economic, dar mai ales cultural şi crearea unui haos bine organizat, vor reprezenta un alt argument pentru ca românii să accepte mai uşor „viitorul”.

Eliminarea românismului, a culturii sau distrugerea istoriei şi învăţământului, cumpărarea cvasi-totalităţii capitalului românesc, impunerea în funcții de decizie a unor vasali ai multinaţionalelor din ţările care îşi doresc o Românie ruptă, slabă şi docilă – sunt alte câteva elemente ce sunt în plină desfăşurare şi este suficient să consultați: topul CCIR privind primele 10.000 de companii şi structura acţionariatului (în special în Transilvania), manualele de istorie sau limba română – care nu au nimic în comun cu istoria reală şi identitatea noastra, ba chiar denumirea acestora sugerează că nu mai este nevoie să fim români ci: să comunicam in stiintele comunicarii de exemplu …

Distrugerea instituțiilor de Apărare

Ultimul act al acestui plan bine chibzuit este învrăjbirea sau distrugerea instituţiilor care au ţinut statul român în graniţele sale până acum, respectiv, serviciile de informaţii, armata, parchetul şi justiţia.
Faptul că există acest PLAN nu înseamnă că ROMÂNII de peste tot se vor fi resemnat, precum baciul mioritic să li se ia ţara, ci dimpotrivă este datoria noastră să reacţionam, să fim uniţi, să ne întărim statul şi cultura. Cu toţii iubim acest pământ şi fără excese naţionaliste putem ţine piept. Trebuie doar să îi ţinem pe liderii noştri aproape de patrie, prin mijloace democratice şi să respingem orice exces al celor care vor folosi pretexte pentru a face pe plac „stăpânilor lor”.
***
Confirmarea unui economist:

Marele Plan, Transilvania independentă, este în curs de aplicare

https://www.dcnews.ro/confirma rea-unui-economist-marele-plan -transilvania-independenta-est e-in-curs-de-aplicare_520223.h tml
Un scenariu-avertisment potrivit căruia dezmembrarea României ar putea deveni realitate, prin transformarea Transilvaniei într-un teritoriu autonom și prin federalizarea țării, a fost lansat de Alexandru Cumpănașu, președintele Coaliției pentru Modernizarea României.
Profesorul Mircea Coșea scrie, într-un editorial pentru DCNews, că informațiile primite de Cumpănașu pe canale diplomatice nu fac altceva decât să confirme analizele economice bazate pe informații din surse publice.
Conceptul general pe care se bazează dezmembrarea este acela al creării cadrului de incompatibilitate economică și socială între zonele și regiunile unei țări până la punctul în care acestea, „în mod natural și necesar” se despart. Despărțirea este prima fază a unei centrifugări prin care zonele devenite ” autonome”sunt atrase spre zone mai dezvoltate economic sau mai potente politic aflate înafara granițelor fostului stat unitar și suveran, scrie Mircea Coșea.

Întrebarea pusă de prof. Coșea pleacă de la aceste decalaje de dezvoltare, care pot conduce la dezmembrarea teritorială a țării.
Dacă politica de reducere a decalajelor la nivel regional a fost inexistentă atunci trebuie să ne punem întrebarea: se explică aceasta prin prostia sau prin trădarea celor care au guvernat și guvernează?

Iată, integral, editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews:

Comentariu la scenariul domnului Alexandru Cumpănașu

Domnul Al. Cumpănașu a publicat cu câteva zile în urmă o foarte interesantă analiză a posibilului pericol în care se află integritatea teritorială a României (”Marele Plan: Transilvania, independentă! Restul, România Federală ”). Domnia sa prezintă un scenariu conform căruia dezmembrarea României ar putea deveni o realitate într-un viitor extrem de apropiat, atât prin transformarea Transilvaniei într-un teritoriu autonom cât și prin federalizare țării.

Nu ar fi corect să nu spunem că astfel de scenarii circulă mai demult pe piața analizei politice și că unii reprezentanți importanți ai acesteia au spus în limbaj gazetăresc „cu subiect și predicat” că în 2018 este posibil să nu sărbătorim Marea Unire ci să asistăm la… „marea destrămare a României”.

Analiza domnului Cumpănașu nu demonstrează doar „cu subiect și predicat” această posibilitate de dispariție a României, ci și cu informații credibile prin accesul pe care acesta îl are în sferele înalte ale diplomației.

Eu nu am acces la aceste sfere și, în consecință, nu am nici informații prin canale diplomatice dar am propria mea analiză care, din păcate, merge în aceiași direcție cu scenariul domnului Cumpănașu. De altfel, informațiile pe canale diplomatice nu fac altceva decât să confirme „informațiile” pe care zi de zi și la vedere oricare cetățean român le poate avea prin simplul său contact cu realitatea românească
Realitatea cotidiană a fiecăruia dintre noi ne demonstrează, printr-o infinitate de aspecte, faptul că distrugerea României ca stat și dezmembrarea sa teritorială este un obiectiv urmărit cu asiduitate și finanțat generos de importante forțe antiromânești încă de la începutul anilor 1990.

Prima încercare de dezmembrare teritorială, doctrina Valev

Conceptul general pe care se bazează dezmembrarea este acela al creării cadrului de incompatibilitate economică și socială între zonele și regiunile unei țări până la punctul în care acestea, „în mod natural și necesar” se despart. Despărțirea este prima fază a unei centrifugări prin care zonele devenite „autonome” sunt atrase spre zone mai dezvoltate economic sau mai potente politic aflate în afara granițelor fostului stat unitar și suveran.
Scenariile dezmembrării teritoriale au mai fost prezente în România prin anii ’60 ai secolului trecut prin așa numita „doctrină Valev” prin care fostul URSS dorea dezmembrarea noastră prin crearea unor ”zone de integrare și specializare economică”. Conform acestei doctrine, Moldova crea împreuna cu Republica Sovietică Moldova o zonă integrată, Transilvania crea o zonă împreună cu partea de est a Ungariei, Dobrogea crea o altă zonă cu partea de nord a Bulgariei.(subl.EFG – aşa-i că nu-i nimic nou sub soare ?)
Ceea ce ar mai fi rămas din România urma să se numească „Zona Dunării de Jos”, specializată exclusiv pe agricultură și ar fi cuprins Muntenia, Banatul și Oltenia.

Subliniez că, din punctul meu de vedere, ceea ce se poate întâmpla acum este total diferit de perioada doctrinei Valev. Atunci a existat o impunere „din afară” prin intermediul presiunilor societice via CAER ceea ce a declanșat o stare de revoltă la nivelul cetățeanului, un spirit de unitate națională pe fundalul puternicului sentiment anti sovietic. Acest suport popular a permis conducerii comuniste să respingă pericolul dezmembrării teritoriale.

Și acum, dacă Rusia sau oricare altă putere străină ne-ar impune cu forța militară sau cu orice alt instrument coercitiv de politică externă dezmembrarea (autonomizarea sau federalizarea), reacția populară ar fi teribilă, oricare dintre noi devenind instantaneu, indiferent de orientări politice sau statut social, un combatant activ pentru respingerea pericolului.

Incompatibilitățile, instrumente moderne pentru federalizare

Tocmai pentru a evita o astfel de stuație, instrumentele moderne ale dezmembrării au devenit de natură internă prin, așa după cum am arătat mai sus, dezvoltarea incompatibilităților economice și sociale dintre regiuni.
Incompatibilitățile sunt efectul inegalităților, al decalajelor de dezvoltare dintre regiuni și colectivități. Nu întâmplător, cele mai importante analize ocidentale nominalizează inegalitățile/decalajele ca fiind cea mai importantă cauză a posibilelor transformări nu numai la nivelul polurilor de putere globală ci și la nivelul „redesenării granițelor inter statale” (vezi „Raportul Comisiei Stiglitz” sau Thomas Piketty în a sa „Capitalul secolului XXI”).

România este poate cel mai reprezentativ loc din Europa unde condițiile dezmembrării (autonomizării, federalizării) sunt „cele mai coapte”. Inegalitățile dintre marile regiuni ale țării sunt atât de evidente încât nu este de neglijat „reacția internă” a instituțiilor locale sau grupuri de interese în favoarea dezmembrării.(subl.EFG)
Nu mă refer la grobianismul politic de tip UDMR care vorbește deschis despre „dezlipirea ” de București, despre comentariile anti-miticiste ale unor formatori de opinie sau despre antiromânismul golănesc de pe siturile de socializare ci la efectele materiale ale unei difrențe de dezvoltare care nu pot să nu genereze interesul pentru o alternativă, considerată aptă de a rezolva problemele pe care statul unitar nu le-a putut rezolva.

Trădare sau prostie?

Inegalitățile/decalajele dintre regiunile României 2016 sunt oricând capabile să explice dorința de rezolvare printr-o alternativă, alta decât a statului unitar. Nu voi da cifre în materialul de față dar recomand analizele extrem de detaliate ale sitului Curs de Guvernare pe această temă. Voi cita doar o concluzie din acestea: „aproape invariabil, cu cât o parte a țării a fost mai săracă, ea a recuperat mai puțin față de media europeană nu doar în termeni absoluți dar, surprinzător, și în termeni relativi. Ceea ce marchează dezechilibrele existente și explică adâncirea decalajelor. Datele prezentate de Eurostat arată că politica de reducere a decalajelor la nivel regional în România a fost inexistentă”.
Dacă decalajele pot conduce la dezmembrarea teritorială a țării și dacă politica de reducere a acestora la nivel regional a fost inexistentă atunci trebuie să ne punem întrebarea: inexistența unei astfel de politici vitale pentru națiunea română se explică prin prostia sau prin trădarea celor care au guvernat și guvernează ?
***

Răspunsul este unul singur: când trădarea guvernanţilor se bazează pe prostia guvernaţilor, rezultatul nu poate fi altul decât situaţia României de azi.
Situaţie care a fost surprinsă magistral, cu mai bine de 70 de ani în urmă – în vremuri asemănătoare –, de inegalabilul Constantin Tănase:

“Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?”
Adaptată în popor în formula “Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii !”…
Eu unul m-am săturat să mai fiu luat de prost.

P.S. Coincidenţă sau nu, generalul Florian Coldea tocmai a demisionat. Lăsând altora “plăcerea” până la orgasm de a comenta această ştire, îmi amintesc doar că majoritatea celor din “servicii” după pensionare s-au apucat să-şi scrie memoriile. Cred că şi Coldea ar trebui să facă acelaşi lucru, luîndu-şi-l ca “îndrumător” pe Băsescu asistat de Udrea(sau ea nu are voie, fiindcă s-a apucat de Teologie !), iar ca şi corector de carte pe Kövesi(da’ nici asta nu se poate pentru că d-na procuror nu sesizează nici măcar greşelile copiate şi încă e „activă” !).
Vă imaginaţi ce bestseller ar ieşi ?…

Sursa: https://www.dcnews.ro/mobile/marele-plan-in-februarie-la-budapesta-se-joaca-soarta-romaniei_529447.html

Leave a Reply

Your email address will not be published.