Istoria Pieței Unirii din Șcheii Brașovului

Am prezentat cititorilor noștri doar sumar câteva mărturii ale Pieței Prundului de altădată, venind în întâmpinarea nemulțumirilor cauzate de imposibilitatea accesului civilizat al turiștilor veniți la Brașov pentru a vizita biserica și școala românească – monumente de mult recunoscute internațional și clasate în rândul celor mai importante vestigii ale culturii și spiritualității românești. S-a anulat definitiv posibilitatea junilor de a poposi în Piața Prundului, în văzul tuturor, în Duminica Tomii pentru a se încolona pentru alaiul sărbătoresc spre cetatea brașoveană.

Pr Prof Dr Vasile Oltean
Pr Prof Dr Vasile Oltean

Având în față imaginea de azi a Pieții Unirii și răscolind puțin documentele acoperite de colbul ignoranței și al necunoașterii, încercăm să prezentăm, pe scurt, imaginea de altădată a acestei așezări străvechi, care până la 1944 se numea Piața Prundului și apoi Piața Unirii.

Piața Prundului își trage numele de la prundișul adus de apele care curgeau de la Pietrile lui Solomon și formau prundiș în această piață, sediul central al fostului sat Șchei, unde, pe vremea când apele care coborau de la Pietrele lui Solomon nu erau acoperite și adunau mereu aluviuni și mai ales prundișul pietros care i-a fixat toponimul „Prund”.

Documentele veacului al XV-lea confirmă că locuitori ai pieții între anii 1488-1519 Fugarasch (Făgărășan?), pe dascălul Stoian, Dalboi, Bratha (Bratu) negustorii Costea Furcă, Ioan, Cătană, Oancea. La 1535 Costea Furcă și Bian. În 1581-1582 Șoan, Stan Călcătare, Stan Popa (preot). În 1555-1558 popa Dobre, popa Bratu, negustorii Vlad Șetrarul, Petre Pitiș, Găină, Pană Furcă, Vâlcul, Stan Stinghe ș.a. La 1562 e consemnată aici și casa preotului (Des popen Haus), Bratul Popa, Stan Stinghe.

În veacul al XVII-lea locuiau „la Prund”: Popa Staicu (1697), Maruloaie Dârstarul, Dimitrie Peligrad, Stan Șetrarul, Stanca Munteanului, Făinăbună, Petru Pitiș, Toica Linte, Mihail, fiul preotului (Mihaille, Pfaffen Sohn). Maruloaie Dârstarul, Dimitro Peligrad, Ștefan Duca, Maula Comșoaie, Barbu Dumitrașcu, văduva lui Velican – cunoscute personalități ale timpului.

La 1674 în actele oficiale numele pieții este în limba română „La Prund”. La „moara de ulei” aflăm pe Radu Carnegrasă, Radu Tempea, Savu Măcelar, Stoica Sibian, Pricu, Labeș.

În secolul al XVIII-lea aflăm pe Preoteasa Paraschiva, Văsai Grid, Ion Grid, Costantin Postăvarul. În „străduța de la vale” găsim pe Dobrița Dușoiu, iar „în strada de după biserică” (Die nebstgass hinter der Kirchen) pe Dragomir, Goia, Pregul (la 1527), Gândac, Surdilă, Crăciun, Burilă (la 1590), Gheorghe Vătaf, Papistașul, Petru Popa, protopopul Costantin, Garlan, Bărbuță, Popa Stoica (1701 „la români” – Bay den Wallachen), Coliban, Turcul, Taurul (în 1611). În strada din jos de biserică (Die neder Gase bey der Kirchen) Marușca și Stanca, Barbul Turcul și Ion Raiosul (1511). În străduța Prundului, la 1715 locuia popa Staicu, preoteasa Tempe, Ilie Tempe, Petre Herț. Lângă și din sus de biserica românească, în 1689, numeroasele prăvălii, concurate de istorica moară din Prund confirmă o densitate mare a populației în această zonă.

Martori, până nu de mult încă în viață, aminteau de prăvălia de textile „a lui Roland”, apoi cele două măcelării ale epitropului Sterie Stinghe. Cea mai veche clădire din piață este Casa Barac (Piața Unirii nr. 3), ridicată în stilul tradițional al Şcheiului, cu evidente elemente de stil brâncovenesc, prezentă în stampele vechi alături de celebra moară. Aici a locuit o vreme si protopopul dr. Vasile Saftu. Deasupra intrării de la pivniţă, pe grinda de sus, sunt gravate iniţialele lui „H(agi) M(ihai) V(ilara), 1763” (probabil anul unei renovări), ceea ce confirmă apartenenţa ei acestui cunoscut negustor din veacul al XVIII-lea.

Casa păstrează numele cunoscutului poet iluminist al Ardealului, Ioan Barac (1776-1848), editorul primului periodic brașovean („Foaia Duminicii” – 1837), traducătorul lui Shakespeare, al „Halimei” și din 1803 „dascăl mai mare, care știința filosoficească deplin au săvârșito” la școala din Şchei. După moartea sa, aici a locuit fiul său, protopopul Iosif Barac, apoi protopopul Vasile Saftu, iar după 1844 devine circă sanitară, pentru ca din 1967 să devină sediu al bibliotecii și arhivei istorice din Șcheii Brașovului.

În piață, pe locul unde acum se află un chioșc, până nu de­mult o tonetă de înghețată și de ziare, pe vremuri se afla o moară de ulei, care în 1859 a ars și când proprietarul a vrut să o refacă, biserica s-a opus pe motiv că apa morii produce mari mizerii și chiar gheață, împiedicând pe creștini să vină la biserică.

Pentru a-și realiza scopul, biserica cumpără moara în anul 1886, demolând la l897 coșul și apoi toată moara, încât pe la 1910 se mai vedeau doar bucăți de fier din resturile morii.

În mijlocul pieții la 1813 s-a făcut o măcelărie a „veciniilor”, cunoscută sub numele de „La Roată”, dar la 1925, pentru a se lărgi piața, aceasta a fost desființată.

Lângă ea se afla troița căpitanului Ilie Birt din anul 1738. A fost reparată în 1780, iar în 1935 a fost „restaurată” pictura, greșindu-se inscripțiile, întrucât restauratorul nu cunoștea alfabetul chirilic. Aici se fă­cea pe vremuri slujba Învierii și sfințirea Apei Mari la Bobotează și prin anii 1910 se făcea aici și paradă militară. Astăzi se face doar slujba Învierii, iar parada militară se face de ziua Armatei.

În anul 1939 s-a ridicat aici de către Reuniunea femeilor române statuia soldatului român, în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Se mai păstrează încă inscripția refăcută recent, căci cea originală a fost devastată cu câțiva ani în urmă, având următorul text: „Recunoștință dezrobitorilor de neam. Ridicată de Reuniunea Femeilor Române din Brașov – Șchei, cu ajutorul Primăriei orașului. 1939”.

Piața s-a mărit substanțial după ce Valea Tocilelor (care aducea apa de la Pietrele lui Solomon) a fost acoperită, desființându-se și podul de peste ea, înlesnind astfel târgoveților să-și expună produsele lor (mai ales stuparii). Pentru a se evita aglomerația și producerea de mizerie, dar și pentru a nu deranja serviciul religios, s-au stabilit ca zile de târg miercurea și sâmbăta, pentru ca din 1960 să se stabilească piața doar pe tăpșanul dintre străzile Băilor și Fântâna Roșie. De curând s-a creat un adevărat compromis închizându-se un spațiu, zis „piață”, pe strada Băilor.

Venind de pe strada Băilor și intrând în Piața Prundului, pe dreapta există un șir de case cochete. Odată era aici casa epitropului Sterie Stinghe, tatăl cunoscutului istoric dr. Sterie Stinghe, devenită o măcelărie a fraților Ardeleanu. Din curtea lui Stinghe intrai în cârciuma lui, unde trecătorii veneau la un „rachiu de Vașarei” (Târgu Secuiesc) sau la un vinișor. La subsol erau alte camere, unde se întâlneau la un pahar de vin sau bere „inteligența”, adică profesori și fucționari. În locul casei lui Stinghe, la nr. 17 s-a adaptat un magazin de carne, ca și la nr. 18 (azi aprozar și alimentară). Urma prăvălia de textile a lui Boland (Krothmar), devenită magazin universal (alimentară) și la etaj Magazin de textile – tricotaje, astăzi restaurantul „Casa Românească”. În 1935, negustorul Arsenie Badea a ridicat aici în locul unei cârciumi „infecte” („La trei păduchi”), o casă mare cu câr­ciu­mă și sală mare pentru nunți și botezuri, transformată apoi în alimentara „Unirea” și azi restaurantul amintit.

Lânga ea era brutăria Jellinek, în casă cu etaj (lipită de alimentară), cumpărată de tinichigiul Rocker, unde locuia și profesorul de latină, Nicolae Pilțea, de la liceu. În 1959, pentru a se ușura circulația autobuzelor, o parte din casa lui Rocker și gră­di­na din spatele ei, aparținând avocatului Constantin Moga au fost desființate. Construindu-se după 1970 cladirea nouă a alimentarei Unirea, casa veche a fost demolată complet, spațiul fiind afectat aceluiași restaurant.

Peste drum, la nr.12 era restaurantul cu popicărie „Finta”, devenit „Moșoiu”, după numele poprietarului, doctorul brănean de bun renume Moșoiu (mort în Germania cu câțiva ani în urmă). De curând pe locul restaurantului (demolat) s-a instaurat o carmangerie, reclădindu-se o bună parte din spațiu. Mai sus (la nr.11) este casa fostului director al școlilor primare de băieți Ștefan Popovici, iar în casa din colț locuia maistrul tâmplar Iancu Coliban. Peste drum, în casa care dă în Piața Prundului este casa fostului epitrop Dumitru Lupan, tatăl profesorului șagunist cu același nume, care a realizat muzeul de științele naturii de la Șaguna. Lângă el, la nr.8 locuia institutorul Nicolae Stoicovici, care preda și muzica la școlile primare.

Tot în Piața Unirii, prima casă (la nr.9) era pe vremuri o băcănie a lui Teodor Simion, pe care înainte o avea vânzătorul de cărți Ion N. Navrea. Urma magazinul lui Pelioniss (care își făcuse și două mori, dar a dat faliment), casa devenind băcănie a lui Stadelmuller. Tot aici era pe la 1890 frizeria lui Schmidt, vestit în Șchei pentru felul în care știa să scoată dinți și măsele bolnave. (Azi poștă, oficiul 4 și farmacie pe locul fostei librării). În partea cealaltă, peste drum de strada Ilie Birt, în colț (la nr.5) era casa zidarului antreprenor Ioan Leucă, unde până în 1957 era Miliția, iar prin 1900 una din cele două farmacii ale Șcheilor, a lui Gheorghe Popișor, azi un mic magazin alimentar.

Într-o monografie a Brașovului (Philippi , p. 48) se afirmă că la 1872 în Piața Prundului era cea dintâi farmacie a Șcheiului, deși se știe că în veacul al XVI-lea în Ciocrac era o oficină în care a fost tratat căpitanul Preda Buzescu al lui Mihai Viteazul, după luptele din Valea Teleajenului. În aceeași casă din Piața Prundului a fost un oficiu poștal. În celălalt colț, care deschide strada Vasile Saftu era prăvălia lui Dumitru Muntean, devenită proprietate a lui Con­stan­tin Bucșa. După ce a fost folosită ca magazin pentru le­gu­me și fructe și frizerie, astăzi fiind magazin de chimicale și brutărie. Alături locuiau părinții preotului Ioan Prișcu, al cărui tată era măcelar, curtea devenind o adevărată măcelărie. Până atunci vitele se tăiau doar în Ciocrac, (azi strada C-tin Lacea).

Cea mai impozantă clădire este Palatul Bisericii (Piața Unirii nr. 1), construită după planurile arhitectului Gh. Dușoiu, pe locul unde a fost casa Cepescu, demolată în 1929. Între personalitățile care au locuit aici menționăm familia de artiști Vasile Gavrilescu (1910-1999) arhitect și Zoica n. Lăzărescu (1913-1977), artist plastic. Născut la București, Vasile Gavrilescu, după ce absolvă cursurile liceului „Ioan Meșotă” din Brașov în 1928 și studiile universitare la Academia de Arhitectură din București, se căsătorește cu Zoica, (născută tot la București), se stabilește cu soția la Brașov, aducându-și o deosebită contribuție în domeniu arhitectonic: proiectează casa Bredău din cartierul I.A R. în stil neoromânesc, apoi casa Gavrilescu pe str. Dobrogeanu Gherea, biserica din Budila, a proiectat strada Independenței din cartierul Tractorul și a contribuit la sistematizarea cartierului Bartolomeu, cât și la ridicarea teatrului din Brașov, ca președinte de șantier. Soția sa a deschis mai multe expoziții de pictură la Brașov, după ce expusese la Salonul Oficial de Pic­tură din București, participă la Brașov cu tablouri la numeroase expoziții, conduce cercul de artă plastică de la Uzina Tractorul, iar fiica lor dr. Valentina Gavrilescu, locuind în aceeași casă, fiind professor de desen, a devenit și ea artist plastic, organizând în 2003 la Muzeul de Artă din Brașov o expoziție retrospectivă în memoria mamei sale.

Din dreptul casei începe zidul de împrejmuire a cimitirului Bisericii Sf. Nicolae, care încă mai păstrează urmele unor icoane pictate, de care își mai aduc aminte bătrânii. Azi se mai păstrează câteva icoane refăcute recent.

Vizavi se afla grădina negustorului de pe vremuri Duca, cu pivnița mare și boltită și cu camere boltite. Într-una din camere se mai păstrează o inscripţie pe tavan cu mențiunea că a fost clădită de Nicolae Duca la anul 1699. Casa a aparținut fraţilor Ciurculeț, ca şi casa din Prund, fiind cumpărată și aceasta de Biserica Sf. Nicolae la 1824 pentru a fi folosită ca școală, complementară celei din curtea bisericii, înființându-se aici și prima grădiniță „froebeliană”, având între educatoare pe Augusta Glodariu, fiica profesorului șagunist Vasile Glodariu și pe cumnata istoricului Nicolae Iorga, Ecaterina Bogdan. Între anii 1910-1915, trei clase divizionare ale Şcolii primare îşi ţineau cursurile aici.

Pr Prof Dr Vasile Oltean prezinta hrisoavele lui brancoveanu expuse la prima scoala romaneasca
Pr Prof Dr Vasile Oltean prezinta hrisoavele lui brancoveanu expuse la prima scoala romaneasca

Am prezentat cititorilor noștri doar sumar câteva mărturii ale Pieței Prundului de altădată, venind în întâmpinarea nemulțumirilor cauzate de imposibilitatea accesului civilizat al turiștilor veniți la Brașov pentru a vizita biserica și școala românească – monumente de mult recunoscute internațional și clasate în rândul celor mai importante vestigii ale culturii și spiritualității românești. S-a anulat definitiv posibilitatea junilor de a poposi în Piața Prundului, în văzul tuturor, în Duminica Tomii pentru a se încolona pentru alaiul sărbătoresc spre cetatea brașoveană.

Pr. prof. dr. Vasile Oltean

Sursa: http://newsbv.ro/2013/06/22/istoria-pietei-unirii-scheii-brasovului/

Un Comentariu la "Istoria Pieței Unirii din Șcheii Brașovului"

  1. vasile.chiper   februarie 27, 2017 at 8:32 pm

    +multumesc D/lui prof.dar,…daca tot am ,citit[desi nu cu atentie,…pt. ca am avut impresia ca,…e…pregatire …IMOBILIARA[scuze] ]….IMI,permit…!?IO,…as adauga…! Mai o fost un VOIVOD…In TARA ROMANEASCA,…CARE..!? O SCRIS UN …HRISOV..care dadea ,dreptul la TARA DE PESTE MUNTI….cu un …DREPT[dove ce dritto?]….!ASA ca nu cred ca DANSUL A …SCRIS …articolul.O SARA >>BUNA.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.