Scrisoare deschisă către cei care au iubit PNŢ şi cei care speră într-un nou PNŢCD

Credem că, prin ajutorul lui Dumnezeu, renaşterea PNŢCD ca un partid alternativă la partidele decăzute moral ce duc ţara în dezastru este nu numai necesară, ci şi posibilă.

de Ioan Z. Boilă

Ioan Z. Boilă
Ioan Z. Boilă

Trăim cea mai profundă şi cea mai periculoasă criză din istoria neamului nostru. Românii au trăit vremuri grele, obligaţi uneori să fugă în munţi din cauza năvălirilor barbare, când satele lor erau pârjolite. Dar acum în multe suflete sunt pârjolite credinţa, speranţa şi dragostea de Dumnezeu şi neam.

Sunt arse minunatele tradiţii ale acestui popor şi cele mai curate năzuinţe. Flăcările desacralizării, ale minciunii, egoismului feroce şi devastator ne înăbuşe tot mai mult. În plan politic gravitatea deosebită a situaţiei este dată de faptul că nu mai există o reală rezistenţă împotriva ticăloşiei de tot felul şi o autentică alternativă. Iată de ce, dacă nu se va produce o „înviere“, dezastrul ţării este sigur. Dar o astfel de renaştere în plan socio-politic are nevoie de un partid politic însufleţit şi de o puternică dragoste de ţară, precum şi de o disponibilitate de luptă şi jertfă.

Şi care altul în afară de PNŢCD a fost partidul din istoria modernă a românilor (înainte şi după decembrie 1989) care a reprezentat, a luptat şi s-a jertfit pentru interesele neamului şi ţării?

E adevărat, a fost un alt PNŢ şi au fost admirabili conducători ca Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, precum şi sute de mii de membri care şi-au sacrificat libertatea şi viaţa pentru interesele neamului.

Acum, marele complot anti-PNŢ început imediat după înfiinţarea sa, şi continuat şi astăzi, a reuşit în anii 2000 să îl compromită, să îl dividă şi să îl facă de batjocură. Românii care în anii ’30 şi ’40 votau PNŢ-ul în marea lor majoritate astăzi ori îl dispreţuiesc, ori nu-l cunosc deloc.
Ţara are nevoie, pentru a se salva, de un nou PNŢCD. Întrebarea la care trebuie să răspundem cu sinceritate şi obiectivitate: este posibilă renaşterea acestui nou PNŢCD, şi, dacă da, prin ce mijloace?

Credem că există multe condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca, prin acest demers, PNŢ să redevină partidul-fanion al dragostei de neam şi speranţei românilor, recâştigân-du-şi încrederea lor.

Voi aminti câteva dintre cele mai importante:

– Să obţină ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu prin întoarcerea reală la principiile moralei creştine, câştigând pentru el şi pentru popor încrederea în puterea Sa.

– Să reprezinte şi să urmărească interesele întregii comunităţi naţionale româneşti, indiferent de categorii sociale, confesiune sau apartenenţă politică.

– Să fie o adevărată alternativă la actuala clasă politică şi la actualele partide de guvernământ care sunt dependente sau chiar supuse unor mafii economico-politice.

– Deosebirea de alte partide să fie dată de calitatea morală şi profesională a conducătorilor ei şi de un nou elan spiritual născut din principialitate şi morală. Acest nou PNŢCD trebuie să fie un izvor şi un aer curat în mocirla şi duhoarea minciunii, corupţiei şi duşmăniei ce domină astăzi viaţa noastră politică.

– Să promoveze o politică internă fermă care să asigure un climat de armonie socială, precum şi stabilitatea și independența instituţională, respectându-se ierarhia şi raporturile prevăzute de Constituţie. În ce priveşte independenţa justiţiei, ea este un vis vechi românesc, ce trebuie, în sfârşit, împlinit.

– În ce priveşte problemele sale interne, renaşterea înseamnă atât o refacere a structurilor, cât şi o reprecizare doctrinară şi o selecţie a conducătorilor după criteriile amintite.

Toate aceste condiţii urmăresc, desigur, recâştigarea electoratului, ceea ce înseamnă ca omul de rând să îşi recâştige încrederea în acest partid.
Cred că pentru a obţine această încredere a românilor sunt necesare câteva acţiuni imediate şi concrete:

1. Dezvăluirea adevărului privind unele perioade din istoria sa. Acest lucru trebuie făcut cu rigurozitate istorică, sintetic şi cu toată obiectivitatea (pervertirea istoriei PNŢ-ului a fost una dintre cauzele pierderii încrederii). Trebuie prezentate următoarele epoci: istoria Partidului Naţional şi a Partidului Ţărănesc Ion Mihalache şi lupta împotriva dictaturii lui Carol al II-lea şi a camarilei sale; epoca Antonescu şi a războiului al doilea mondial; epoca comunistă; adevărul privind guvernarea 1996-2000, cauzele eşecului şi vinovaţii principali; cauzele decăderii şi destrămării PNŢCD şi participanţii la complotul anti-PNŢCD. Au exis-tat, desigur, şi greşeli şi vinovaţi din interiorul său. Suntem deci obligaţi, pentru a câştiga încrederea oamenilor, să îi numim şi să le arătăm greşelile.

2. Efortul concentrat pentru refacerea conştiinţei naţionale şi a dragostei de neam şi ţară în primul rând în rândul tineretului (mulţi consideră dragostea de neam un sentiment anacronic, desuet şi depăşit). Este, desigur, o misiune dificilă, mai ales pentru un partid politic, dar PNŢ-ul a reprezentat întotdeauna un exemplu de patriotism şi spirit de jertfă. Trebuie prezentate modelele de eroism şi martiraj şi faptul că a fost partidul care a pus interesele colective înaintea celor personale, de grup şi de partid.

3. Dezvăluirea istoriei reale a epocii neocomuniste Iliescu-Roman până astăzi. Trebuie arătat, cu dovezi, faptul istoric că regimul comunist al agenţilor sovietici şi-a întins tentaculele roşii trecând peste eroii şi morţii din decembrie 1989. Jaful, minciuna, demagogia, manipularea au continuat cu aceeaşi neobrăzare şi dispreţ faţă de oameni şi ţară. Încercând ipocrit să convingă că s-au convertit la democraţie şi capitalism, de fapt ei au construit lucid, perfid şi viclean o pseudo-democraţie cu zeci de partiduţe, dar concentrând puterea într-un singur partid (FSN şi toate denumirile lui până la PSD), care era de fapt un partid unic. Duşmanul lor principal a fost PNŢCD-ul, pe care l-au distrus infiltrându-l cu lichele şi trădători şi, în final, compromiţându-l. Neocomuniştii, ca şi Carol al II-lea şi comuniştii, au fost conştienţi că principala forţă de rezistenţă împotriva oricărei forme de dictatură şi ipocrizie politică este PNŢCD-ul.

O altă condiţie de renaştere este un alt mod de comunicare a partidului cu cetăţenii de rând. Partidul trebuie să profite de toate metodele tehnice de comunicare, dar consider absolut obligatoriu contactele directe cu oamenii de rând de la ţară şi oraşe. Trebuie refăcute legăturile cu ţăranii, funcţionarii, muncitorii şi studenţii. Forţa electorală şi de vot a partidelor mafiote de la noi o constituie aceste zone pe care le controlează prin baronii locali, prin oamenii lor din administraţie, care sunt constituiţi toţi în adevărate mafii locale. Toate informaţiile privind PNŢCD şi istoria recentă trebuie să ajungă la omul de rând (care nu are net). Acest efort trebuie făcut oricât ar fi de greu.

Noul PNŢCD. Este necesar un nou partid, un nou PNŢCD care să reprezinte o reală alternativă la mafiile politice ce conduc ţara.

Dar societatea noastră este sătulă de vorbe goale. Trebuie să i se ofere elemente şi acţiuni concrete şi eficiente, care să anihileze acţiunile nocive ale stăpânilor de astăzi.

În primul rând, să se părăsească diletantismul, iluziile şi promisiunile fără suport real.

Ar fi o iluzie periculoasă să se creadă că un partid poate exista şi deveni viabil şi eficient fără un suport financiar. Obligatoriu trebuie găsită această susţinere financiară şi ea trebuie să fie cinstită, curată, legală.

Se tot vorbeşte de dreapta şi de stânga politică. Dar, astăzi elementele de stânga şi de dreapta sunt amestecate. De aceea nu prin aceasta se va deosebi noul PNŢCD de partidele existente. Încrederea în Dumnezeu, dragostea de neam şi ţară şi posibilitatea de a pune interesele comune înaintea celor private şi de grup, iată elementele esenţiale ce vor trebui să caracterizeze PNŢCD. Se vor păstra integral principiile pe care Iuliu Maniu şi-a clădit partidul: morala creştină, democraţia constituţională, naţionalismul luminat şi justiţia socială. Trebuie schimbate şi adaptate realităţilor contemporane aspecte doctrinare, ideologice de obiective şi metode, precum şi de regulament interior. Nu mai poate fi vechiul PNŢ pentru simplul motiv că realităţile prezente sunt şi ele total schimbate: relaţiile interumane, relaţiile economice, cutumele şi morala socială, mentalitatea şi nivelurile profesionale şi culturale ale păturii de jos. Este schimbată şi trăirea religioasă a celor 90% din populaţie ce se declară creştini, lucru ce influenţează şi atitudinile şi practicile politice.

Reorganizarea PNŢCD trebuie să-i vizeze în primul rând pe conducătorii săi. Printr-o selecţie riguroasă (chiar o autoselecţie) trebuie aleşi cei mai potriviţi ca vârstă, capacitate, moralitate, loialitate şi antecedente. În această privinţă nu este admisă nici o excepţie. Să nu uităm că infiltraţii trădători au distrus PNŢCD.

Românii sunt sătui de vorbe. De aceea se vor arăta în program actele concrete şi imediate pentru asigurarea legalităţii, liniştii şi siguranţei, precum şi măsuri ferme de asanare morală, politică şi economică. Strategia şi programul trebuie elaborate exclusiv de către specialişti şi experţi de mare competenţă.

Voi enumera câteva categorii de cetăţeni care trebuie să reprezinte obiective prioritare ale PNŢCD:

Cei autoexilaţi din cauza sărăciei şi condiţiilor din ţară. Ei trebuie convinşi că viitorul ţării va reprezenta şi pentru ei o şansă de prosperitate şi investiţii.

Cei dezamăgiţi de evenimentele politice de după 1990 (cei care strigau în pieţe: „Mai bine morţi decât comunişti“). Foarte mulţi dintre ei refuză astăzi să voteze.

Categoria mare a ţăranilor şi fermierilor care sunt obligaţi să-şi vândă pe nimic produsele unor intermediari care se îmbogăţesc pe spinarea lor.

Structurile salariaţilor din educaţie, sănătate şi cultură (cercetare) care sunt obligaţi să trăiască cu un salariu total insuficient în raport cu priceperea şi funcţia socială pe care ei o îndeplinesc.

Credem că, prin ajutorul lui Dumnezeu, renaşterea PNŢCD ca un partid alternativă la partidele decăzute moral ce duc ţara în dezastru este nu numai necesară, ci şi posibilă.

Grupul de politicieni de bună-credinţă care vor îndrăzni în acest dificil demers de renaştere a PNŢCD să nu uite că nu au voie să primească între ei nici un singur element infiltrat sau cu trecut moral şi politic dubios. Şi, în acelaşi timp, să nu-şi închipuie că vor putea reuşi singuri. Redresarea trebuie făcută întregii ţări, pentru că întreaga ţară este în dezastru. Sunt deci necesare o solidarizare şi o mobilizare a tuturor energiilor de bine, dispuse să se pună în slujba intereselor acestui neam atât de mult încercat.

CV

Ioan Z. Boilă a petrecut opt ani în „gulagul comunist din România“ (1956-1964), a trecut prin 10 penitenciare şi prin lagărul de muncă Stoeneşti din Bălţile Brăilei. În 1956, împreună cu patru prieteni, a participat la redactarea unui memoriu în care protestau împotriva „comunizării României şi a persecuţiei religioase şi politice care era în curs“. A fost, alături de fratele său Matei Boilă, unul dintre fondatorii PNŢCD după 1989.

Partea I
Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/scrisoare-deschisa-catre-cei-care-au-iubit-pnt-ul-si-cei-care-spera-intr-un-nou-pntcd–i–431959

Partea II
Sursa: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/scrisoare-deschisa-catre-cei-care-au-iubit-pnt-si-cei-care-spera-intr-un-nou-pntcd–ii—-opinie-432898

Leave a Reply

Your email address will not be published.